ISBN-13: 9781522988458 / Rumuński / Miękka / 2016 / 102 str.
STONES AND HEARTS. POEMS
"This book is in Romanian. It is a collection of love poems."
Poeziile lui Alexandru Cristian denotă sensibilitate şi candoare şi reprezintă o lectură foarte plăcută, mai ales in doi... Iar cumpărand acest volum de versuri, veţi beneficia şi de ediţia audio a cărţii, in lectura autorului (in carte scrie cum se poate obţine gratuit ediţia audio).
Iată cateva poezii selectate pentru dumneavoastră
Linişte
Dacă ar fi linişte in Univers
Glasul tău s-ar auzi, iar mana ta
M-ar mangaia fără a-i părea că răneşte
Stele şi sori, zambetul pur
Va imprăştia arome ce mă vor
Trezi din nebunie şi pe urmă
Senin te voi imbrăţişa, pe
O planetă oarecare, voi mărturisi
Că te iubesc
Mi-e dor
Oare stelele mi te arată,
Oare cerul imi şopteşte despre tine,
Oare lacul duios te cantă,
Oare văzduhul mai vine la mine?
Buzele tale imi şoptesc
Că acolo, undeva, am un dar ceresc
Nu ştiu ce, nici nu vreau să ştiu, te iubesc
Atat e tot ce trebuie să cunosc.
Corpul tău l-am zdrobit in palmele mele,
Ochii tăi i-am inecat in apa mea,
Buzele tale le-am strivit cum frunzele
Cad pe jos, călcate de fiinţa mea.
Tu eşti, tu nu eşti, de cand te ştiu?
Cred că eternitatea are urmaşi, te divinizez
Pentru că poţi să mă salvezi, să mă mantui
Dar oare de ce atat de mult te visez?
Poate că nimeni nu a cucerit
Citadela sufletului meu, nimeni nu mi-a
Zdrobit cu dulceţe fiinţa, nimeni nu a suferit
Cand nemilos te torturam cu vorbe, mi-a
Spus inima ascultă ceva... EA.
Aşteptare
Undeva, candva te-am aşteptat
infrigurat de singurătate, ingheţat de uitare.
ai apărut brusc ca o lumină ce rupe
Universul negru al nefericiţilor, m-ai umplut
de căldură şi am devenit OM.
Sangele s-a pus in mişcare, creierul a inceput
a gandi, am putut vorbi, m-ai scos din
haos, din materia moartă, mi-ai dat
suflu prin buzele tale ce mă hrănesc
şi acum, ca un soare mă ţii in
Viaţă, te rog săgetează razele tale.
Vreau să fiu supus de lumina ta,
să fiu sufocat de parfumul tău,
să mă prăjesc sub sărutul tău, să mă
descompun in faţa ta şi tu să
să mă cuprinzi.
Vreau să fiu deşertul tău in care
să luminezi fără nici o oprelişte, să
te văd goală, cu sani ce raze sunt, cu
grade imense in sange, orbeşte-mă cu energia
ta stelară, cand te ating mă transform, ce
dulce metamorfoză, din nimic sunt ceva.
N-am să mai aştept acum eşti aici,
şi vei rămane cat Universul va vrea, vreau
să mor langă tine sub ploaia de stele a eternităţii.