ISBN-13: 9781535408875 / Rumuński / Miękka / 2016 / 208 str.
The Colt of Wind. A Children's Novel This book is in Romanian. It is the work of the great Romanian poet, publisher, journalist, and children's writer Petre Ghelmez. This book initiates young and very young readers in the mystery of living in the countryside. Manzul de Vant... Un Manz de Vant are fiecare om cu el. Om şi Manz merg din copilărie impreună, ca doi prieteni buni, la bine şi la rău - şi intamplările unuia sunt, de fiecare dată, şi ale celuilalt. Drumul lor este tot atat de scurt sau tot atat de lung, la amandoi. La fel de lin sau de avantat, la fel de limpede sau de intunecat, şi tot atat de lin sau de prăpăstios, la unul ca şi la celălalt. Cand piere făptura aceasta curată şi luminoasă, făcută din nimic şi din totul, care poate transforma intr-o clipită chiar un automobil orgolios şi elegant ca al meu intr-un abur de lumină, atunci piere şi drumul. Piere calul, piere şi călăreţul. ...] Asfaltul se transformă şi el intr-o campie intinsă, cu iarbă mătăsoasă, impestriţată de fluturi şi flori. Cişmeaua automată, din colţul străzii, devine izvor plin de răcoare. ...] Noroc că agenţii de circulaţie pe langă care trec eu - vreun băiat chipeş ori vreo fată nostimă, in uniforma ei militărească - nu ştiu ce e cu mine şi aşa scap cu faţa curată. Mă opresc ei din cand in cand, la cate o intersecţie sau la cate un panou indicator şi-mi atrag atenţia: Aţi condus cu viteză prea mare " Ori: N-aţi pornit la timp şi aţi incurcat circulaţia." Sau, şi mai grav: Aţi incălcat regulamentul, trebuie să vă amendăm " Ei nu văd Manzul meu de vant, roşcat şi suplu, uşor şi ager ca gandul, care mă poartă in aceeaşi clipită pe toată faţa pămantului, in stele şi-n lună, fără să-mi ceară nici măcar o tavă de jăratec, aşa cum spune povestea că i-a cerut marţoaga aceea neputincioasă lui Făt-Frumos, pentru a se preface in cal inaripat. Cat mai e vreme, pană nu ajungem la o intersecţie periculoasă, vreau să vă povestesc cate ceva despre Manzul meu de Vant, care a existat, tot atat de adevărat cum n-a existat, in copilăria mea, şi cu care şi acum mă mai intalnesc din cand in cand. In zadar mă fac eu că i-am uitat chipul, in zadar incerc să cred că nu-i mai inţeleg vorbele şi mersul. E de-ajuns ca, sub apăsarea unei raze de soare sau de lună, o frunză să se desprindă de pe creangă şi ştiu că acolo se află el, Manzul de Vant. Aud, tropotitul copitelor sale mărunte in spatele meu, mă intorc şi nu-l văd. Se mişcă iarba in faţa mea, dar nimeni nu trece. Mă mulţumesc atunci să ascult şi să-i transcriu aici, pe hartie, poveştile. Şi indată apar urechile-i agere şi botul lui umed, din rămurişul umbros şi sonor al cuvintelor. Atat de aproape Atat de departe ... Petre Ghelmez"