ISBN-13: 9781523342297 / Rumuński / Miękka / 2016 / 156 str.
getting drunk with god
"This book is in Romanian. It is a collection of short stories in which every title is the name of an alcoholic drink."
Cartea de proză scurtă scurtă imbătandu-mă cu dumnezeu reuneşte un număr de 26 de povestiri, fiecare avand ca titlu denumirea unei băuturi alcoolice, precum: "Finlandia, Gin, Courvoisier, Melancolie sau Courvoisier Reqviem, Millennium kamikaze, Sambuca, Disaronno Lime, Guinness, Rose şi Jack, Convalmore, Campari, Stalinskaya."
Rose şi Jack
Nu e despre Titanic, deşi am impresia că, la un moment dat, ne-am inecat puţin in alcool.
...]
Stau cu ochii cvasi-deschişi la o masă care se clatină puternic. Am impresia că masa asta şi-a propus să mă imite. Incerc, cu greutate, să iau micul dejun, sunt in intarziere deja. Constat cu surprindere că nu sunt muşcat de gat şi că nu am nici urme de ruj ieftin pe cămaşă. Zambesc. Imi aduc aminte că femeia de aseară e complet diferită...
Ii spun că nu-mi place să ofer flori, pentru că acestea mor oricum prea repede, moment in care, ironic sau nu, un pui de om desculţ ce vinde trandafiri se apropie de masa noastră. Ea ii face semn să plece, uşor stanjenită, dar eu o intorc din drum. Imi spune că are doar două fire, pe care le iau fără să clipesc, deşi ii explic, cu oarecare şarm, că numărul acesta e mai degrabă pentru morţi. Ii intind banii şi ii spun să aibă grijă de ea, moment in care ochii goi i se luminează. Se intoarce, după cateva zeci de secunde, cu incă un fir, gratuit, ca să nu mai fie ca pentru morţi." Ii mulţumesc, in timp ce fuge. Realizez că n-am mai oferit flori cuiva pană acum, pentru că eu nu folosesc clişee." Ce prostie, in definitiv, să te cramponezi de cutume imbecile. Simt. Nu mi-e clar ce, dar lucrul ăsta e prea puţin important, cel puţin pentru moment. Pierdem amandoi noţiunea timpului, in momentul in care ne loveşte realitatea. Ştii momentul ăla in care ştii că trebuie să ştii că e momentul să pleci, chiar dacă ştii că ai face orice să stai, pretinzand că nu ştii? Il ştii, chiar dacă uneori decizi să il ignori. Fugim pe străzi. La dracu', stau prea aproape. Cine m-a pus să mă cazez in centru? Impărţim ultima ţigară. Imi spune că ar trebui să fug de ea cat mai pot. Realizez că, oricat de nebun aş fi, n-am ajuns chiar atat de nebun. Mă lasă in faţa scării, nu inainte de a-mi promite, fără nicio certitudine, că mă va căuta ziua următoare.
...]
"