ISBN-13: 9781523782819 / Rumuński / Miękka / 2016 / 208 str.
OBEY YOUR THOUGHTS AND FULFILL YOUR DREAMS
"This autobiographical novel is in Romanian. It gives us the author's view upon his own life from childhood till maturity."
In acest roman autobiografic, Ionuţ Caragea vorbeşte despre naşterea şi devenirea sa ca poet, ca om, ca entitate de esenţă divină in context teluric.
Mult-apreciatul critic literar Al. Cistelecan prezintă in termeni elogioşi universul artistic al lui Ionuţ Caragea. Cităm:
" ...] cand materia inspirativă o constituie suferinţele, frustrările şi angoasele, şi atunci cand poetica se pozitivizează" şi vede/simte miracole peste tot: Alexandra (una dintre iubitele deceptive, n.n.) nu era singurul motiv care mă inspira. Totul era poezie. Nu trebuia decat să fiu foarte atent la detalii şi să scriu." Fireşte, e un scris de poezie care sublimează trăiri, translează stări, sub o vrajă nepricepută. Dar pe acest drum al limpezirii poetice survin şi iluminări mai determinante, in care poetul se angajează şi programatic, nu doar se lasă contaminat: Inţelegand sensul existenţei mele, hotărasem să merg pe calea spirituală a poeziei. In intimitate cu Dumnezeu şi tot ce inseamnă Dumnezeu, nu am fost niciodată singur." De aici şi pană la dedicarea absolută pentru dragoste nu mai e decat un pas, pe care poetul il şi face: Considerai că a iubi şi a fi iubit sunt singurele ţeluri care contează cu adevărat in viaţă, restul fiind doar nişte iluzii...." Aşadar, de la suferinţă la extaz, de la angoasă la iluminare şi de la elegie la imn ar fi drumul pozitiv şi exemplar al poeziei. In orice caz, Ionuţ Caragea pe el merge.
Toate aceste stadii ale devenirii sunt nu atat ipostaze conceptuale diverse (dar totuşi nuanţate, cu toate că pe fond avem acelaşi concept de transpunere candidă a trăitului in scris), cat ipostaze atitudinale, un grafic de schimbări pe care şi poezia il urmează intocmai. Dialogul autobiografic e presărat cu salturi in poezie, dar aceste intercalări de poeme nu şi-au propus să fie o antologie ilustrativă pentru drumul parcurs de Ionuţ Caragea; ele se produc acolo unde temperatura afectivă a discursului anamnetic şi introspectiv pus pe două voci se ridică şi e nevoie de o sublimare a lui. Poemele alese sunt ocazionale" ilustrative (fireşte, fiind atat de legată de trăit, toată poezia lui Ionuţ Caragea e cumva ocazională," determinată de precedenţa trăirii) pentru o situaţie biografică sau pentru o temperatură de stare; dar şi, chiar dacă nu riguros, marcaje de parcurs, urme ale metamorfozei. In acest sens, devine logic şi imperativ ca ultimele citate" să marcheze stadiul pozitiv" al poeticii, punctul de extaz dintre iubire, viaţă şi discurs: prin femeia pe care o iubesc/ am redescoperit patria/ prin ea mi-am dat seama că sunt tanăr incă/ şi am un viitor/...// da, prin femeia pe care-o iubesc/ am redescoperit scrisul/ atunci cand credeam că nu se poate scrie/ decat din suferinţă şi neimplinire." E un punct de coincidenţă spre care poezia lui Ionuţ Caragea a tins mereu, dar la care a ajuns pe un drum accidentat (şi biografic, şi poetic). Ar trebui să fie pragul dincolo de care nu mai poate urma decat poezia ca beatificarea realului. Dar vom vedea cum va fi." Al. Cistelecan"